I am mad at a stage where I can't seem to handle my own...

adica s-ar putea sa dea canceru peste tine intr-o zi asa din senin si tu sa nu stii nimic pana prin mai cand incepi citostaticele si abia atunci sa iti dai seama de fapt cum stau lucrurile. apoi probabil te enervezi pe ei iti dai seama ca iti ascund lucruri si ca nu vor sa iti spuna si apoi incepi sa slabesti si intri in depresie dar o ignori c-ai mai trecut prin asta acum vreo doi ani si-a fost nasol si oricum n-are rost sa ii superi si mai tare ca oricum i-ai suparat deja. dar nu esti tu de vina. si febra continua sa creasca si la un moment dat nu te mai slabeste deloc si celulele alea roase continua sa roada si altele din jurulul lor si tot asa si pana sa iti dai seama ficatul tau arata ca un mar putred pe dinauntru. si culmea tu nu simti niciun fel de durere pentru ca asa se dezvolta cancerul asta la ficat are bunul simt sa nu te doara. numai ca parca respiri din ce in ce mai greu si esti tot mai amortit si nu te mai poti ridica singur din pat. iti pierzi orice urma de speranta atunci cand iti vin copiii si nepotii in vizita si iti ocolesc privirea si evita sa se uite la tine si isi ascund frica provocata de aspectul tau tras la fata cu ochii adanciti in orbite cu nasul coroiat si evidentiat din cauza obrajilor supti si barbia scoasa in afara cu pielea ingalbenita care iti atarna pe oase si care e singurul strat de celule ce le fereste privirea de oasele tale imbatranite. dar tu iti dai seama pentru ca cancerul asta nenorocit ti-a dezvoltat abilitatea de a citi ganduri si de a privi in sufletele lor. nu nu esti paranoic chiar asa e. poate ei stiu ca e ultima data cand te vad poate asta e motivul pentru care vin acum in vizita curios ca n-au mai venit de vreo doua sau trei luni dar vin acum. probabil ca trebuie sa mori curand alta explicatie nu gasesti. curios ca fiii tai raman tot mai des peste noapte si nu se duc acasa la familiile lor nenorocite. doamne dar oare de ce nu mai mori odata? dumnezeu stie ce face si ce planuri are iti raspunde sotia ta nenorocita si ea care ti-a stat alaturi o viata intreaga si acum te spala cu o carpa cam aspra dar calda pentru ca tu nu mai ai putere nici sa te speli singur. apoi se face seara si trebuie sa inghiti vreo trei pastile si apoi sa dormi. si la un moment dat deschizi ochii si te uiti la ei si ai vrea sa le spui ceva dar parca ti-e somn si nu mai ai putere si ii vezi ca stau la capataiul tau iar cateva ore mai tarziu auzi cum cineva vorbeste la telefon din bucatarie si peste cateva minute se deschide usa si cineva intra in camera si iti pune ceva intre maini si singurul lucru pe care il mai simti e ceara rece si unsuroasa a unei lumanari intre degetele tale impreunate si mainile lor peste ale tale. si stii ca e 5 iunie si din tine acum nu mai ramane nimic decat o urma, un ecou ce nu se pierde niciodata sa vii sa-ti iei varza sa vii sa-ti iei varza sa vii sa-ti iei varza…….

maths

5am discussions. turns out life's just like maths.

andra: tu esti singura constanta din viata ta, ca sa vorbim dirty
andra: in matematica
andra: restul
andra: variabile
andra: tu te schimbi in functie de variabile, clar

julie: ai avut variabile negative in viata ta?
andra: variabilele sunt asa cum ti le calculezi tu
andra: eu am preferat sa aleg varianta x apartine lui N
andra: oricare x

bun! si eu de unde stiu carei zahlenmenge ich zugehore?

27.09.09.09.09.09...

[for my brother]

cand m-am uitat in urma mi-am vazut doar bucati de haine ce inveleau parti ale corpului meu sfasiat.si in tot timpul asta eu crezusem ca sunt intreaga! nu mi-a ramas nimic de facut decat sa ma intorc si sa imi caut partile, sa le adun de peste tot si sa incerc sa le pun la loc. unele stateau chiar si din a doua incercare, altele nu se lipeau nici in ruptul capului. un futut de lipici mi-ar trebui mie acum nu masini de cusut! am strigat catre ei. ma enervau. imi ofereau masini de cusut. ce pizda masii sa fac eu cu masinile lor de cusut?! mai bine umblu goala. dar cel mai mult ma speria faptul ca mi se termina fondul de ten. era groaznic, terifiant. m-am panicat mai ceva ca intr-un trip aiurea. nu as putea exista fara fond de ten. nu as putea exista pentru ei. sa ma vada...nu. nu eram decat o tarfa indragostita. o tarfa care nu facea dus de teama sa nu si le spele de pe piele. faceam doar baie. iar atunci cand faceam baie priveam cum se luau de pe mine si ca sa nu le pierd ramaneam in vana pana se scurgea toata apa, ca sa imi ramana totusi macar putin. nu le puteam lasa sa plece. asteptam ca apa sa se usuce pe mine.simteam fiecare picatura altfel, fiecare picatura care imi cadea din par aluneca incet pe spate, pe coloana, alta se arcuia pe sani, pe fiecare coasta in parte apoi cobora pe abdomen. se intalneau in triunghiul clitorisului si imi placea la nebunie sa le simt doar pentru mine. si nu erau doar ele. era si mirosul lui. imi placea sa il simt pe pielea mea. ma facea sa ma simt in siguranta. era ciudat cum pe ceilalti ii dadeam jos printr-un simplu jet de apa dar pe el voiam sa il tin cat de mult puteam. macar pana la urmatorul, daca nu chiar pana data viitoare. dar e drum lung de parcurs inapoi iar eu trebuia sa ma grabesc, caci atunci mai mult ca niciodata trebuia sa merg inainte. nu aveam timp de pierdut. cum le puteam face pe amandoua in acelasi timp?

Cu pasi grabiti trece strada dupa ce a asteptat la semafor 47 de secunde. Culoarea verde permite trecerea. Secundele trec clipind.
Stropi de ploaie incep sa cada usor, apoi in cateva momenta se intuneca cerul si se aud tunete. Oamenii isi cauta absenti umbrelele in genti sau isi trag cate o gluga pe capetele zadarnice si obosite. Ea insa grabeste pasii si merge mai departe, caci el sta aproape.

Ajunsa in fata scarii apasa butoanele 3 si 8 ale interfonului. Pentru cateva clipe numarul de culoare rosie palpaie apoi se aude sunetul apelului.
-Da, se aude o voce grava si putin ragusita.
-Eu sunt!

Usa se deschide si ea intra. Urca cele doua etaje, fara sa se grabeasca de data asta. Ajunge in fata usii cu vopseasua alba scorojita pe alocuri si fara placuta cu numele de familie sau macar numarul apartamentului. Usa e intredeschisa iar el o asteapta in spatele ei. Ea o impinge cu un zambet pe buze. El o priveste din bucatarie cu acelasi zambet sincer. Ei ii place apartamentul lui, se simte ca acasa aici in cele doua camere, in care in mod normal locuiesc patru persoane, studenti. Dulapurile sunt mai mult goale, hainele aruncate peste tot, un morman imens de vase in chiuveta. Se gaseste cineva sa le spele atunci cand e nevoie. Cand nu mai sunt altele curate. Doua calculatoare cu tv tunner si un televizor sunt tot ce le trebuie. Si dusul cu apa calda. Le ajunge. Scrumierele pline ochi si pet-urile goale de langa sacul de gunoi (cos nu exista) le tradeaza modul de viata. Dar ei ii place. Adora fiecare aspect legat de apartamentul acesta.

Se apropie de el si il ia in brate. El o saruta si ii ia geanta de pe umar in timp ce ea se descalta. O ajuta sa isi dea jacheta jos apoi o conduce in camera mai mica. Ritmuri de funk se aud in surdina. Ii apare un nou zambet pe buze si stie deja raspunsul la intrebare.

-Singur?
-Da, pai Alex e la curve si astia doi unt acasa.
-Alex? Parca avea prietena in Cluj dragu’ de el…
-Mda, nici el nu mai stie pe unde are si n-are. Ai parul ud… Ce, ploua afara?
-Mhm, acum a inceput.
-Nasol.
-Ba nu, taci! Deschide geamul putin, te rog. Uite ce frumos miroase a ploaie, aer curat.
-Si cum mai merge?
-Ce sa mearga?
-Masina aia noua de spalat care si-a luat-o vecinu’ de deasupra….
-Nu stiu, nu mi-am tras-o cu vecinul tau inca. Dar daca o sa o fac, te anunt. De unde stii ca are masina de spalat noua?
-M-a trezit azi dimineata cand incerca sa si-o urce in bucatarie, cristosii masii. De-aia eram ciufut acum cateva ore. N-am dormit destul…
-Daca iti pierzi noptile aiurea…
-Eu lucrez, draga. Cateodata inchid barul la 4 dimineata. Daca lumea vrea sa bea. … si oricum tu esti aia care nu doarme noaptea.
-Parca te-am rugat sa ma scutesti de morala. Oricum noaptea am treburi mai importante de facut.
-Nu zice nimeni ca sexul pe bancheta din spate nu e sanatos, dar…
-Si atunci care e problema?
-Problema e ca nu e mereu aceeasi bancheta!

Pauza. Cei doi se privesc o vreme apoi ea se lasa obosita pe pat. Isi da bluza jos si ramane doar in maieu. Apoi se baga sub patura.

-Curva… Macar de as face niste bani din asta. Dar nici atat nu fac.
-Ei, nu chiar. Inca nu ai facut destule tampenii incat sa te pot numi curva. Desi in ultimul timp numai asta ai facut.
-Asa e. Dar noaptea trecuta a pus capac. Gata! M-am saturat. Stii ce, de acum incolo incep o perioada de dezintoxicare. Fara sex si numai apa cu lamaie.
-Asa sa faci, zice el zambind. De te-ai lasa si de fumat ar fi perfect.
-Toate la timpul lor, scumpule. Deocamdata imi tin hainele pe mine si tigarile mereu in buzunar. Vino langa mine, mi-e frig.

El da patura la o parte si se baga in pat langa ea. O ia in brate si o mangaie incet pe crestetul capului. Pana sa se opreasca ploaia, ei adorm.

Comeback

Badabing, badabang, badaboom…..sucker!!! Bada-pula! Back pe cică-blog de plictiseala si fiindcă, deoarece, pentru că cu tooooţii (nu-i aşa?) vrem ca eu(personajul principal, restu sunteţi sick fuckers) să îmi iau admiterea aia nenorocită la anu’(şi la mai mulţi!). Şi tocmai din acest motiv am ales să cinstim cu multă bucurie în suflet şi de treişpe ori mai multă onoare, manca-ţi-aş, limba română şi ale sale mult adorate diacritice. Pe lângă asta încercăm sa alcătuim propoziţii corrrrrrrecte ortografic, grammatical etîcî etîcî. Ceea ce inseamnă că de acum înainte tot căcătu postat aici va fi scris întâi în wordu meu personal downloadat de pe un torrent la care aleg să nu î I fac reclama, recitit, ceea ce bineînţeles nu se întâmpla până acum, scris fiind în text boxul ăla micuţ şi alb.

Buun. Acum că am clarificat detaliile tehnice trecem la partea a doua în care bineînţeles că renuntam la diacritice pentru ca ma enerveaza intens, imi ia prea mult timp, imi pierd ideile in timp ce incerc sa le tastez si asta oricum nu e lucrare de diploma. Nu mai cinstim limba romana, da’ mai da-o-n plm ca si-asa n-avem autostrazi. Si nici pile la stiti voi unde, ca doar m-am plans la toti care aproape imi citesc cica blogu.

In alta ordine de idei, ne afundam in noapte si in hardu meu de 200 de GB pe care nu mai am loc (futuibagamias again) si in programul Radioului Romania Cultural si descoperim “Sonata Kreutzer” de Lev Tolstoi, teatru radiofonic, inregistrare in 1992. Foarte tare piesa, v-o recomand, desi tare ma indoiesc ca o va cauta cineva. In orice caz, daca cumva nu aveti somn noaptea de la 1 jumate pana la 3 jumate (variabil in functie de piesa) si va plictisiti atat de tare incat nici sa ganditi nu mai puteti ,da’ parca totusi ati vorbi cu cineva, da’ nu prea, ar fi foarte dragut sa va cautati castile de la telefon, alea pe care cocalarii in autobuz nu le folosesc si sa le super conectati la super telefonul mobil si sa asculati radio pe frecventa 103.7 fm in sibiu. Restu’ nu stiu, va descurcati, il gasiti voi. De luni pana duminica la 1 jumate noaptea gasiti piese de dramaturgi cunoscuti de la Goethe si Schiller pana la Eliade si Caragiale. Da’ dinalea faine nu ca carticelele galbene a lu’ diriga.

Inchei aici, s-aveti o noapte alba ca-i vacanta si eu iar adorm in zori. Muuuuaaaaah!

Ireal

Mai tii minte florile alea la care nu stim inca cum le zice? Mi le aduci inapoi? Hai te rog frumos… dar mai tii minte saptamana aia pe Laita? Haha, ce fain era cand stateam la foc si imi ardeam sireturile de la bocanci si cand faceam baie in apa de 4 grade si mancam conserve. Si mi-ai adus ciocolata, nici nu stii cat de bine o picat ciocolata aia. Cand ma gandesc ca un an inainte mancam doar haribo si caise pe vremea aia… oricum scocul meu n-a fost niciodata mai fericit :P

Si acum? Acum da-mi un pachet pe jumatate plin, un cer innorat, o adiere usoara de vant si un playlist lung cu Parov Stelar. Si dealurile alea de dupa Sura. Si atat. Si bucura-te ca nu te sun ca e 3 jumate si ti-e somn, desi exista totusi o posibilitate sa te fi bucurat mai mult daca te-as suna. Dar e 3 jumate si noi nu mai prea suntem.

Si parul meu rosu inchis plange dupa tine si parca si Vali e cam abatut in ultima perioada. Nu-i place nici lui sa il las sigur in noapte de fiecare data cand ma furisez afara pt o sticla de sangria. I-am explicat ca e mai bine asa dar nu vrea sa inteleaga. Imi tot repeta ca el nu a gresit cu nimic si ca sa ma descurc singura. Dragu de Vali…